CAPITOLUL 13

Moartea lui Ştefan

Ucenicii se înmulţeau foarte mult în İerusalim. Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea, şi mulţi dintre preoţi veneau la credinţă. Ştefan, plin de credinţă, făcea minuni şi semne mari printre oameni. Mulţi erau mâniaţi pentru că preoţii se întorceau de la tradiţiile lor şi de la jertfe şi daruri, şi Îl acceptau pe İsus ca mare jertfă. Ştefan, cu putere de sus, îi mustra pe preoţi şi pe bătrâni, şi Îl înălţa pe İsus înaintea lor. Ei nu puteau să facă faţă înţelepciunii şi puterii cu care vorbea el, şi când şi‑au dat seama că nu puteau reuşi nimic împotriva lui, ei au plătit oameni care să jure minţind că îl auziseră spunând cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu. Ei au întărâtat poporul, şi l‑au luat pe Ştefan, şi, prin martori mincinoşi, l‑au acuzat că a vorbit împotriva Templului şi a Legii. Ei au declarat că îl auziseră spunând că acest İsus din Nazaret va distruge obiceiurile pe care li le‑a dat Moise.

Toţi cei care au stat la judecată împotriva lui Ştefan au văzut lumina slavei lui Dumnezeu pe faţa lui. Faţa lui strălucea ca faţa unui înger. El s‑a ridicat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, şi, începând de la proroci, i‑a dus la venirea lui İsus, răstignirea Sa, învierea şi înălţarea Sa, şi le‑a arătat că Domnul nu locuia în temple făcute de mâini omeneşti. Ei se închinau templului. Orice s‑ar fi spus împotriva templului îi umplea de o mai mare mânie decât dacă s‑ar fi spus împotriva lui Dumnezeu. Duhul lui Ştefan a fost mişcat de o mânie cerească atunci când a strigat împotriva lor că erau răi şi netăiaţi împrejur în inimă. „Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt.“ Ei păzeau rânduieli exterioare, în timp ce inimile le erau stricate, şi pline de rău aducător de moarte. Ştefan le‑a amintit cruzimea părinţilor lor care i‑au prigonit pe proroci, spunând: „İ‑aţi omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L‑aţi vândut acum şi L‑aţi omorât.“

Preoţii cei mai de seamă şi conducătorii s‑au înfuriat când adevărul clar şi tăios a fost spus, şi s‑au năpustit asupra lui Ştefan. Lumina cerului a strălucit peste el şi privind ţintă spre cer, i s‑a dat o viziune a slavei lui Dumnezeu, şi îngeri au planat în jurul lui. El a strigat: „İată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.“ Lumea nu a vrut să‑l asculte. Ei au strigat cu glas tare şi şi‑au astupat urechile şi s‑au năpustit într‑un gând asupra lui; şi, scoţându‑l afară din cetate, l‑au ucis cu pietre. Şi Ştefan a îngenuncheat şi a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!“

Am văzut că Ştefan a fost un om puternic al lui Dumnezeu, ridicat în mod special pentru a ocupa un loc important în biserică. Satana a tresăltat de bucurie când el a fost ucis cu pietre; pentru că ştia că ucenicii aveau să‑i simtă foarte mult lipsa. Dar triumful lui Satana a fost scurt; pentru că în acel grup era cineva, martor la moartea lui Ştefan, căruia İsus urma să i Se descopere. Cu toate că el nu a luat parte la aruncarea cu pietre în Ştefan, totuşi el şi‑a dat consimţământul la moartea lui. Saul era zelos în prigonirea celor din biserica lui Dumnezeu, urmărindu‑i, prinzându‑i în casele lor, şi dându‑i în mâinile celor ce voiau să‑i omoare. Satana îl folosea pe Saul cu eficacitate. Dar Dumnezeu poate să rupă puterea Diavolului, şi să‑i elibereze pe aceia care sunt înrobiţi de el. Saul era un om învăţat, şi Satana îi folosea cu succes aptitudinile pentru a ajuta să ducă mai departe răzvrătirea lui împotriva Fiului lui Dumnezeu, şi împotriva acelora care credeau în El. Dar İsus l‑a ales pe Saul ca pe un vas ales ca să Îi vestească Numele, să‑i întărească pe ucenici în lucrarea lor, şi mai mult decât doar să ia locul lui Ştefan. Saul era foarte mult respectat de iudei. Zelul şi învăţătura lui le plăceau, şi îi înspăimântau pe mulţi dintre ucenici.

Vezi Fapte 6,1 – 8,3; 9,15

Mergi la Capitolul 14 - Convertirea lui Saul
Înapoi sus
Mergi înapoi la Cuprins